În cel de-al doilea deceniu de domnie a lui Burebista două forţe ameninţau pe daco-geţi: celţii ce coborau pe Danubius spre teritoriul care azi se numeşte Transilvania şi Imperiul Roman care intrase în Scythia Minor (Dobrogea). Pe malul Pontului Euxin se aflau vechile colonii greceşti, precum Histria, Callatis sau Tomis.

Burebista domnea peste daco-geţi, „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci” (Herodot), grupul indo-european despre care acelaşi pater historiae spunea că este „cel mai numeros după inzi”.

Aceştia erau împărţiţi în două mari clase sociale comati – oamenii liberi şi pileati – nobilii. După 55 î.Hr. Burebista elimină, prin lupte, pericolul reprezentat de celţi şi romani şi, ajutat de Marele preot Deceneu, reuşeşte să unească toate triburile daco-geţilor conduse de câte un rege mai mic (rex sau basileu).

Strabon afirmă că marele rege îşi învăţase supuşii să trăiască sănătos, fără vin, prin exerciţii, cumpătare şi ascultare de porunci, toate acestea conducând la naşterea unui popor viguros, din care mai târziu vor apărea românii.

Factorii care au contribuit la centralizarea statului daco-geţilor ca şi ulterior, în cazul unirilor românilor, au fost: acelaşi ethnos, limba dacă vorbită de toate triburile pe acelaşi teritoriu locuit şi acea credinţă superioară în nemurire, desprinsă din politeism.

Uniunea triburilor dace cuprindea în ea hotarele României Mari, întinzându-se chiar mai mult: din Slovacia şi de la Dunărea Mijlocie la râul Bug şi din Balcani şi Apolonia (Sozopol) până în Carpaţii Păduroşi. Centrul spiritual şi politic, de unde a iradiat unificarea dacilor care trăiau în acest vast teritoriu, se află şi astăzi în centrul geografic al României în Munţii Orăştiei, iar menţinerea acestui centru, în contextul destrămării statului condus de Burebista, după moartea acestuia, va face posibilă, peste un veac şi jumătate, a doua mare uniune a dacilor sub Decebal.

Geto-dacii – reprezintă denumirea dată populației pe care formau triburile tracice din spațiul carpato-dunărean, spațiu care corespunde geografic României moderne.

Denumirea de geți este preferată de istoricii greci, în timp ce cea de daci, de către istoricii romani.

Un fenomen nou și specific a precedat cu câteva secole perioada regelui Burebista, dar a avut un impact puternic pe termen lung: începând cu anul 657 î.Hr., la Marea Neagră sunt înființate mai multe colonii – cetăți grecești – care vor interacționa cu populația autohtonă.

Prin intermediul relațiilor cu orașe precum Rhodos, Corint sau Atena vor fi aduse local importuri de produse meșteșugărești, vinuri sau untdelemn, iar cetăți locale grecești precum Histria, produc în secolul al IV-lea elemente din teracotă, bijuterii sau mărgele de sticlă.

Prin intermediul acestor cetăți sunt aduși în aceste zone negustori, medici și arhitecți, iar tehnicieni greci au participat efectiv la construirea unor cetăți din timpul lui Burebista.

În anul 55 î. Hr. Burebista cucerește toate cetățile grecești vest-pontice: Olbia, Tyras, Histria, Tomis, Callatis, Dyonisoplis, Odessos, Mesembria și Aplollonia, ceea ce îl face pe Burebista să fie numit drept cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia.

În anul 48 î.Hr., la Roma a izbucnit războiul civil, iar Burebista s-a implicat suținând pe Pompei, față de Caesar, ceea ce va determina dușmănia lui Caesar, ieșit învingător din războiul cu Pompei.
Caesar nu se poate răzbuna fiind asasinat în anul 44 î. Hr.. În același a fost asasinat și Burebista, în urma unei răscoale a aristocrației locale, care se temea de creșterea puterii lui, ceea ce va determina o dezmembrare a regatului dacic în patru părți.

În perioada următoare au loc din ce în ce mai multe atacuri ale dacilor asupra teritoriilor romane, dintre care menționăm invazii repetate în Pannonia între anii 16 și 11 î.Hr., atacurile din Moesia din anul 69 sau din iarna anului 85/86, în care cade victimă însuși guvernatorul Moesiei.

Coiful geto-dacic de la Coțofenești. Prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. – obiect prețios al unui șef militar local

Sanctuarele de andezit, Sarmisegetuza Regia. Sarmisegetuza Regia a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman.